Dorin Stanciu
Profesor de educație vizuală, pictor și Toboșarul Cetății Sighișoara din 2005, care întâmpină turiști din toată lumea în aproximativ 60 de limbi.
Practica sustenabilă
Ca Toboșar, face din patrimoniu un turism care creează locuri de muncă și promovează cultura și produsele locale (ODD 8, ținta 8.9). Explică turiștilor cum funcționa o cetate medievală, în care toboșarul, gornistul și bocterul informau și ocroteau comunitatea.
Tunica lui a fost cusută la croitoria Aurora, iar alte două la fabrica de cămăși Târnava SA a Sighișoarei.
Interviu scris
Telefonul mobil al Evului Mediu: Dorin Stanciu, Toboșarul Cetății Sighișoara
Pe 5 octombrie 2005, Dorin Stanciu și-a început activitatea în Cetatea Sighișoara ca Toboșar, iar de la 1 ianuarie 2006 personajul a devenit, oficial, un loc de muncă.
De peste douăzeci de ani întâmpină turiști din toată lumea în aproximativ 60 de limbi, le dă ora exactă „în stilul lui” și le explică cum funcționa o cetate medievală, în care toboșarul, gornistul și bocterul informau și ocroteau comunitatea. Tunica lui a fost cusută la croitoria Aurora, iar alte două, asemănătoare, la Târnava SA, fabrica de cămăși a Sighișoarei. Dorin Stanciu este, în același timp, profesor de Educație vizuală, pictor cu peste 300 de lucrări și actor. Într-un oraș al cărui centru istoric este înscris în patrimoniul mondial UNESCO, Toboșarul Cetății arată cum poate deveni patrimoniul un turism care creează locuri de muncă și promovează cultura și produsele locale (ODD 8, ținta 8.9). În interviu, Dorin Stanciu vorbește despre rolurile lui, despre teatru și pictură, despre ce i-ar mai trebui cetății și despre cine va bate toba după el. Vă invităm să parcurgeți interviul integral.
Domnule Dorin Stanciu, sunteți una dintre cele mai marcante și mai des întâlnite personalități din Cetatea Sighișoara.
O mică dezvăluire, vă rugăm: cine este, de fapt, Dorin Stanciu?
Sunt Dorin Stanciu, profesor de Educație vizuală, pictor contemporan din Sighișoara și omul din spatele personajului Toboșarul Cetății. Sunt o persoană pasionată de artă, istorie, teatru și tradiții, iar prin tot ceea ce fac încerc să aduc ceva bun comunității și să promovez frumusețea orașului meu.
De-a lungul timpului, am îmbinat mai multe pasiuni: educația, pictura, actoria și promovarea patrimoniului medieval. Cred că fiecare om poate lăsa ceva în urma sa, iar eu încerc să fac acest lucru prin artă, prin elevii pe care îi formez și prin personajul pe care îl interpretez de peste două decenii în cetate.
Pentru mine, Sighișoara nu este doar un loc de muncă sau un oraș turistic. Este locul în care trăiesc, creez și încerc să transmit mai departe o parte din identitatea noastră culturală.
Pentru mine, Sighișoara nu este doar un loc de muncă sau un oraș turistic.
Sunteți cunoscut atât ca profesor, cât și ca Toboșarul Cetății. Care dintre aceste roluri vă reprezintă mai mult?
Ambele mă reprezintă în egală măsură, pentru că se completează reciproc. Ca profesor de Educație vizuală, am responsabilitatea de a-i îndruma pe elevi, de a le descoperi talentul și de a-i ajuta să-și dezvolte creativitatea și personalitatea.
Ca Toboșar al Cetății, am o altă misiune: aceea de a transmite istoria într-un mod viu, accesibil și atractiv. Îmi place să interacționez cu oamenii, să-i surprind, să le ofer o experiență inedită și să-i fac să plece din Sighișoara cu o amintire frumoasă.
Profesorul educă prin artă și prin exemplul personal, iar Toboșarul educă prin poveste, tradiție și întâlnirea directă cu publicul. În ambele ipostaze, încerc să transmit energie pozitivă și respect pentru cultură.
Ce însemna Toboșarul Cetății în trecut și ce reprezintă astăzi?
În trecut, viața unei cetăți medievale era organizată în jurul unor reguli și responsabilități bine stabilite. Toboșarul, gornistul, bocterul și cei care intervenau în caz de incendiu aveau roluri importante în informarea, supravegherea și protejarea comunității.
Astăzi, prin personajul Toboșarului, încerc să readuc în atenția publicului această lume istorică și să explic, într-o manieră atractivă, cum funcționa cetatea.
Consider că patrimoniul nu trebuie să rămână doar în cărți sau în spatele vitrinelor unui muzeu. El trebuie trăit, povestit și transmis generațiilor următoare. Toboșarul este, în acest sens, un ambasador al tradiției și un element distinctiv al imaginii turistice a Sighișoarei.
Îmi doresc ca fiecare turist care mă întâlnește să înțeleagă că în spatele costumului există muncă, documentare, pasiune și respect pentru istoria locului.
Când și cum ați devenit Toboșarul Cetății?
Activitatea mea în cetate a început pe 5 octombrie 2005, iar de la 1 ianuarie 2006 am avut, oficial, primul contract. Așa am început. Am pornit din dorința de a pune în valoare patrimoniul medieval al Sighișoarei și de a crea o legătură specială între trecut și prezent.
În timp, personajul a devenit o prezență familiară pentru turiștii români și străini. Prin costumul medieval, prin tobă, prin anunțuri și prin interacțiunea cu vizitatorii, încerc să readuc atmosfera de altădată în străzile cetății.
Pentru mine, această activitate înseamnă mult mai mult decât interpretarea unui personaj. Înseamnă consecvență, responsabilitate și dragoste pentru oraș. Mă bucur că am reușit să contribui la imaginea Sighișoarei și să ofer vizitatorilor o experiență pe care să o povestească mai departe.
Am ajuns să întâmpin turiști din numeroase țări, demonstrând că bucuria, umorul și ospitalitatea pot depăși orice barieră lingvistică.
Ați cochetat și cu actoria, participând la spectacole precum „Procesul Vrăjitoarelor”. Ce ne puteți spune despre această experiență și despre regizorul Mihai Șoneriu?
Teatrul a avut un rol important în formarea mea și reprezintă una dintre experiențele care m-au ajutat să mă dezvolt artistic și uman. Un moment deosebit a fost participarea la spectacolul „Procesul Vrăjitoarelor”, regizat de Mihai Șoneriu.
Mihai Șoneriu este un om de teatru care, de-a lungul timpului, a îndrumat și a format numeroși elevi, contribuind la dezvoltarea lor artistică. Mulți dintre aceștia au ajuns astăzi actori realizați, construindu-și propriul drum în lumea teatrului și a spectacolului. Mă număr și eu printre cei care au avut șansa să fie formați și inspirați de această experiență.
Pentru mine, întâlnirea cu teatrul a însemnat descoperirea unei alte modalități de exprimare. Am învățat ce înseamnă să intri în pielea unui personaj, să transmiți emoție, să lucrezi în echipă și să respecți munca din spatele unei reprezentații.
„Procesul Vrăjitoarelor” aduce în atenție o perioadă întunecată a istoriei, în care superstițiile, frica și prejudecățile puteau influența destinele oamenilor. Este o temă care ne invită să reflectăm asupra dreptății, toleranței și responsabilității de a nu judeca oamenii fără dovezi.
Îi port respect lui Mihai Șoneriu pentru contribuția sa la formarea celor care au trecut prin această experiență teatrală. Pentru mine, el face parte din parcursul meu artistic, alături de oamenii care m-au ajutat să descopăr că arta poate fi exprimată în multe forme: pictură, teatru și interpretare.
Pentru mine, întâlnirea cu teatrul a însemnat descoperirea unei alte modalități de exprimare.
Sunteți licențiat în arte plastice și aveți o pasiune puternică pentru pictură. Ce reprezintă pictura pentru dumneavoastră?
Pictura este o parte esențială a identității mele. Sunt absolvent al studiilor de licență și master în pictură la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, după formarea artistică începută la Sighișoara.
Pentru mine, pictura înseamnă libertatea de a exprima ceea ce simt, ceea ce observ și ceea ce mă impresionează. Culoarea, forma, lumina și compoziția sunt mijloace prin care transform experiențele și emoțiile în imagini.
Am realizat peste 300 de lucrări, abordând teme și subiecte diverse. Sighișoara, arhitectura medievală, oamenii și atmosfera locurilor care mă inspiră se regăsesc în preocupările mele artistice.
Mă bucur atunci când lucrările mele ajung în fața publicului și când oamenii descoperă în ele o emoție sau o poveste personală. De asemenea, mă implic în activități și expoziții culturale prin care încerc să promovez arta și să încurajez dialogul dintre artiști și comunitate.
Ca profesor, încerc să le transmit elevilor că arta nu înseamnă doar talent, ci și muncă, răbdare, observație și curajul de a te exprima.
Ce reprezintă Sighișoara și cetatea pentru dumneavoastră? V-ați gândit vreodată să plecați?
Sighișoara este acasă, este sursa mea de inspirație și locul în care mi-am construit o mare parte din identitatea profesională și artistică. Cetatea are o energie aparte, iar fiecare stradă, turn și clădire păstrează o poveste care merită descoperită.
Aici îmi desfășor activitatea de profesor, aici pictez și aici dau viață personajului Toboșarul Cetății. Toate aceste preocupări se întâlnesc într-un singur loc și mă motivează să continui.
Nu mi-am imaginat plecarea definitivă din Sighișoara. Îmi doresc să contribui în continuare la promovarea orașului, la educația tinerilor și la dezvoltarea vieții culturale. Cred că fiecare dintre noi poate face ceva pentru comunitatea sa, indiferent cât de mic pare acel gest.
Mi-ar plăcea ca Sighișoara să fie cunoscută nu doar pentru frumusețea sa arhitecturală, ci și pentru oamenii care o iubesc, o promovează și îi păstrează vie identitatea.
Cred că fiecare dintre noi poate face ceva pentru comunitatea sa, indiferent cât de mic pare acel gest.
Ce ar mai trebui adăugat turismului din cetate pentru promovarea patrimoniului?
La turismul din cetate trebuie doar adăugate, pentru promovarea patrimoniului, următoarele: un teatru permanent profesionist, un festival academic de muzică, un festival internațional de teatru anual și animația pe care am început-o cu bocterul cetății.
De ce nu ar trebui să ocolească nimeni Sighișoara și în câte limbi vă întâmpinați oaspeții?
Nimeni nu ar trebui să ocolească Sighișoara, pentru că este un loc în care istoria, arhitectura, arta și tradițiile se întâlnesc într-un mod deosebit. Cetatea oferă experiențe pentru toate vârstele: muzee, turnuri istorice, străduțe medievale, expoziții și evenimente culturale.
Îi invit pe turiști să viziteze Muzeul de Istorie, Colecția de Arme, Turnul cu Ceas și celelalte obiective ale cetății, dar și să descopere poveștile oamenilor care păstrează vie atmosfera medievală.
Prin activitatea mea, întâmpin vizitatori din întreaga lume și comunic cu ei în aproximativ 60 de limbi. Îmi place să le ofer un zâmbet, o fotografie, o poveste și o amintire autentică.
Uneori spun că sunt „telefonul mobil al Evului Mediu”, pentru că transmit informații, dau ora exactă în stilul meu și îi conectez pe oameni cu istoria cetății.
Mesajul meu este simplu: veniți la Sighișoara, descoperiți-i farmecul și bucurați-vă de oamenii ei!
Cine va bate toba după dumneavoastră?
Răspunsul nu îl am deocamdată. Eu nu îmi oblig copilul să facă acest lucru, dar încerc să-l fac să simtă că e ceva benefic.
Nu pot să vă dau un nume, deoarece e mai greu să fii spontan, să saluți în 60 de limbi, să-i simți cu atenție pe turiștii care vin în vizită, să știi când poți saluta grupul, să știi să fii plăcut și pozitiv.
